Interviu dat la Radio România Internaţional pentru concursul „Legendele Buzăului”, noiembrie 2009
Dr. Ing. Maria Ivaşcu

La Pietroasa, vizitatorii vin pentru vinurile sale; dar, inevitabil, această localitate nu poate fi abordată dintr-o singură latură, aceea a vinului, fiindcă aici tradiţia pentru cultivarea viţei de vie se împleteşte cu tradiţia prelucrării pietrei şi cu istoria sa.

Aşadar, vorbim despre Pietroasele şi tezaurele sale.

Oriunde calci, oriunde dai cu sapa, oriunde înfigi cazmaua, sare din pământ un ciob, o monedă veche, un vârf de săgeată, un cercel, o fibulă…

Dealul Istriţa poartă, pe spinarea sa pietroasă, 5 comune, una mai vestită decât alta, Năieni, Breaza, Pietroasele, Merei şi Verneşti, fiecare având comori inestimabile de istorie, arheologie şi legendă.

Dintre aceste 5 localităţi, Pietroasele este cea mai vestită, descoperirile sale fiind, în ordine cronologică, tezaurul Cloşca cu puii de aur, castrul roman târziu localizat de Odobescu la 1866, Cetatea dacică de la Gruiu-Dării, Faima locurilor este completată de alte două comori: oamenii şi vinul. Oamenii, care au intrat în istorie cu trei ocazii: odată fără voia lor, datorită comorii descoperite aici, şi încă odată, prin priceperea lor în cultivarea viţei de vie şi de asemenea, prin priceperea prelucrării pietrei, lucru ce şi-a pus o amprentă veşnică pe arhitectura caselor şi a cramelor din zonă. Nu oriunde în ţară şi în lume, strugurii erau presaţi într-un lin de piatră, de dimensiuni impresionabile!

La Pietroasa, statul înfiinţa cea dintâi pepinieră pentru înmulţirea viţei de vie, după pagubele produse de filoxeră. Aici existau şi plantaţii de viţă de vie, dar şi priceperea localnicilor în cultivarea acesteia. Era anul 1893.

Condiţiile ecoclimatice erau cunoscute ca favorabile, din timpuri străvechi, adică soluri calde, calcaroase, precipitaţii reduse, o strălucire de excepţie a soarelui, concretizată în 1200 de ore de insolaţie într-un an, condiţii pentru o bună supramaturare a strugurilor.

De atunci şi până în prezent, în cei 115 ani de existenţă, Staţiunea Viticolă Pietroasa a continuat să îmbunătăţească soiurile existente, să creeze altele noi, să împodobească dealurile cu plantaţii noi, să ascundă în pivniţă noi comori, de data asta în sticle, adică vinurile sale. Cele mai apreciate şi cunoscute sunt vinurile sale albe dulci, unele aromate, cum ar fi Tămâioasa românească, Grasa, dar şi cel roze, Busuioaca de Bohotin. Unele dintre ele, deşi poartă în ampelografie denumirea zonei de origine, cum ar fi Cotnari, respectiv Bohotin, şi-au găsit la Pietroasa o a doua patrie şi succesul cu care se cultivă aici este uşor de demonstrat.

Acestea ar fi, într-o sinteză a sintezelor, preocupările de la înfiinţare, până în 2005, anul din care aparţinem Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi de Medicină Veterinară de la Bucureşti, iar de atunci, încoace, am putea adăuga preocupările legate de înfiinţarea a 10 ha de cultură ecologică, dintr-un soi autohton, Fetească neagră, precum şi alte 15 ha cu soiul Tămâioasă românească ce abia vor intra pe rod. De asemenea, dotarea segmentului de prelucrare primară a strugurilor, cu instalaţii de limpezire a mustului prin procedeul flotaţiei şi răcirea mustului în serpentină de răcire, toate menite să îmbunătăţească mustul, din punct de vedere al calităţii, pentru ca vinurile obţinute să fie de calitate înaltă.

Dintre cele peste 150 de medalii câştigate de vinurile obţinute de Staţiunea Viticolă Pietroasa, la concursuri naţionale şi internaţionale (Budapesta, Ljublijana) este demn de menţionat, cel puţin, pe cea mai recentă: Concursul „Muscats du monde” din iulie 2009, în Franţa, la Frontignan, unde Tămâioasa românească, anul de recoltă 1986, a obţinut Marea Medalie de Aur.

Despre oenoturismul zonei ţin să spun câteva idei:

  • recentele descoperiri arheologice de la Edificiul cu hipocaust (mă refer la vara acestui an), care este un unicat pe teritoriul vechii Dacii, precum şi foarte multele pensiuni care au apărut în zonă în ultimii ani, mă îndrăptăţesc să sper că vor spori considerabil interesul turistic al judeţului Buzău şi al localităţii Pietroasele. Zona va deveni mai atractivă pentru investitori, va atrage amplasarea unor dotări turistice cu beneficii culturale, dar şi economice!
  • Şi atunci, în acest context, sper să văd marile vinuri de Pietroasa, din vinoteca ce se poate mândri cu câteva sute de mii de sticle, unele ce vin din deceniul al IV-lea al secolului trecut, că însoţesc la masă preparatele tradiţionale de Buzău. Ideea este că, să vinzi vin de un an, poate oricine în zonă! Dar, să vinzi vin de vinotecă, chiar dacă în cantităţi mai limitate, dar cu preţuri mult mai bune, nu este decât la îndemâna Staţiunii viticole Pietroasa! Dacă suntem unici din acest punct de vedere, am vrea să fim preţuiţi ca atare şi să nu ne confundăm cu orice cramă. Noii producători de vinuri trebuie să facă dovada trecerii timpului, prin maturarea vinurilor la vas şi învechirea la sticlă. Va trebui ca pentru asta, să educăm, în sensul bun al cuvântului, gusturile consumatorilor şi să-i convingem că preparatele cu ştaif, trebuie asociate cu vinuri cu denumire de origine controlată Pietroasa, mai ales vinuri învechite. Vă asigur că avem încă multe de spus în această privinţă, fiindcă puţină lume ştie să deosebească înnobilarea pe care o capătă un vin, prin învechire.

Am sesizat că în legătură cu Pietroasa, s-a creat un paradox: nu poţi şti dacă vinul de Tămâioasa românească a făcut celebru locul acesta şi staţiunea unde s-a obţinut, ori celebritatea locului, a făcut din acest vin, un produs tradiţional buzoian!? La această întrebare încă nu am găsit un răspuns.

Turism viti-vinicol

Calendar Evenimente

« noiembrie 2019 » loading...
L Ma Mi J V S D
28
29
30
31
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
1

Film de prezentare