Ziarul Gândul 4 noiembrie 2008, autor Caterina Nicolae

Cele mai preţioase sticle din vinoteca staţiunii datează din 1947 şi fac parte din patrimoniu.

Staţiunea de cercetare s-a înfiinţat la sfârşitul secolului XIX pentru a reface viile distruse de filoxeră, iar acum este în proprietatea Universităţii de Ştiinţe Agronomice din Bucureşti.

La Pietroasele, unii încă mai caută aur. Aici s-a găsit Cloşca cu puii de aur, cel mai valoros tezaur din lume până la descoperirea mormântului lui Tutankhamon. E limpede că doar jumătate din tezaurul scos la lumină din întâmplare de doi ţărani, a fost recuperat. Restul, vreo 20 de kilograme de aur, a rămas undeva în apropierea satului, ascuns de Verussi-un antreprenor albanez care avea lucrări în zonă şi căruia ţăranii i-au vândut tezaurul pe o sumă infimă, neştiind că e din aur şi pietre preţioase. Oamenii au dus vasele la fierarul din sat, care a decis că nu sunt din alamă şi că nu sunt bune de nimic. Nici măcar Verussi nu şi-a dat seama de valoare. A înţeles că metalul este aur, dar a crezut că pietrele preţioase sunt simple bucăţi de sticlă, aşa că le-a desprins să-i fie mai uşor la cărat. S-au jucat copiii ţintar cu ele, până când au aflat autorităţile.

737 de soiuri de viţă de pe toate continentele
Sunt puţini însă cei cărora povestea aurului le-a sucit minţile. Pentru cei mai mulţi, localnici sau venetici, vinul este principalul tezaur de la Pietroasele. În secolul al XVII-lea, Constantin Brâncoveanu avea terenuri întinse cu vie în împrejurimile Buzăului, iar vinurile lui ajunseseră cunoscute din Viena, până în Crimeea. Pietroasele fac „carieră” în lumea viticultorilor când Filoxera, un gândac adus în Europa odată cu primul import de viţă de vie americană, ajunge şi la noi, după ce distrusese podgorii din Franţa, Spania, Italia şi Germania. În 1893, când viile din toată ţara erau distruse aproape în totalitate, a fost înfiinţată Pepiniera Pietroasa, cu rolul de „vie model şi experimentală”. Pe o suprafaţă de 10 ha s-au adus, de pe toate continentele, o colecţie de 737 de soiuri de viţă de vie pentru struguri de masă şi vin. În 1929, Staţiunea Viticolă şi Oenologică Pietroasa este preluată de Academia de Înalte Studii Agronomice din Bucureşti. După ani de peregrinări pe la diferite institute, staţiunea de la Pietroasa a revenit la proprietarul iniţial- Universitatea de Ştiinţe Agronomice din Bucureşti.

10 milioane de lei vechi- cea mai scumpă sticlă de vin
Astăzi, staţiunea este deschisă grupurilor de turişti care vor să deguste „vinul profesorilor”. Staţiunea are o vinotecă în care sunt adăpostite câteva zeci de mii de sticle de vin şi alte câteva sute de hectolitri. Cele mai valoroase sticle sunt din 1947. Acestea n-au preţ pentru că nu se vând; fac parte din patrimoniu. Cea mai scumpă sticlă de vin vândută în ultimii ani din vinotecă a costat 10 milioane de lei vechi. „Veniseră nişte turişti români şi atât m-au bătut la cap să le vând o sticlă de vin vechi, încât le-am zis şi eu un preţ ca să le tai pofta: 10 milioane de lei. Nici n-au clipit când au auzit. Au cumpărat trei”, se strâmbă cu necaz şeful staţiunii care, de atunci, a tăiat vânzarea şi la vinul din anii `50.

Dacă pentru un turist degustarea unui vin vechi, de soi, este o curiozitate, pentru cercetătorii staţiunii licoarea pare ceva sfânt. „Mărturisesc că numai atunci când însoţesc grupurile de vizitatori îmi permit să mă port cu dezinvoltură. Altfel, întotdeauna păşesc „doar pe-alături de covoare” (n.r. Coşbuc). Când aranjez seturile de pahare pentru vizita următoare, mă simt ca şi când aş lucra într-un muzeu”, spune Maria Ivaşcu, unul dintre cercetătorii de la staţiune şi ghidul celor mai multe grupuri de turişti. Dacă o asculţi cum descrie vinurile, îţi trece gândul să mai dai pe gât vreodată un pahar de vin între două înghiţituri de friptură, fără să-l bagi în seamă cum se cuvine. Pentru ea, Feteasca albă aminteşte „mirosul florilor de viţă de vie care îţi răscolesc melancolia”, Muscatul Ottonel- „de parfumul florilor de lămâi şi salvie, al petalelor de trandafir proaspăt deschise”, Tămâioasa românească are, când e vin tânăr, arome de flori de tei şi flori de câmp, iar când se învecheşte- miros de miere, stafide şi migdale.

Taina aromelor
Nu vă imaginaţi că deveniţi experţi în vinuri numai după o vizită la staţiunea de cercetare. Un degustător profesionist se formează în ani. Începe mai întâi cu cursuri de bază şi probe practice la care este testat dacă poate să recunoască arome clasice şi combinaţii simple între principalele gusturi: dulce, acru, amar, sărat. Ca să ajungă să deosebească vinul după soi, ani şi regiunea de provenienţă, testează mii de probe. Dacă sunteţi „novici”, vizita vă aduce însă noţiunile de bază. Aflaţi că vinul se ţine în vase de inox un an, ca să se limpezească, apoi în butoaie, de preferinţă din stejar, pentru aroma şi culoare pe care le conferă vinului. În butoaie, vinul se maturează, apoi se pune în sticle unde se învecheşte. Chiar şi închis în sticle, cu dopuri de soi – cea mai bună plută tot din stejar se face şi există foarte puţine zone în care scoarţa de stejar asigură un dop de calitate- şi sigilat cu parafină, vinul continuă să lucreze, ca un organism viu. Există cercetători care au încercat să descifreze misterul legăturii dintre solul în care creşte viţa şi aromele din vinuri. Aşa se explică, de lipdă, savoarea unică a Tămâoasei româneşti de la Pietroasele. Peste tot în ţară, tâmâioasa este un vin dulce, parfumat, dar cea de la Pietroasele are o dulceaţă aparte, datorată, se pare, solului calcaros, specific zonei.

Turism viti-vinicol

Calendar Evenimente

« noiembrie 2019 » loading...
L Ma Mi J V S D
28
29
30
31
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
1

Film de prezentare