Se încarcă pagina ...

Principalele rezultate obtinute in activitatea de cercetare

Cercetările efectuate la Pietroasa în decursul timpului s-au desfăşurat pe o tematică largă, care a evoluat potrivit nevoilor viticulturii în diferitele ei etape de dezvoltare.
Iniţial, aceste cercetări s-au referit la studiul soiurilor în vederea stabilirii sortimentului de viţe roditoare şi de portaltoi, la producerea materialului săditor viticol prin metoda altoirii, la studiul formelor de conducere şi a sistemelor de tăiere, la combaterea manei viţei de vie. Mai târziu, ele s-au extins asupra problemelor de ameliorare a sortimentului viticol prin crearea de soiuri noi şi selecţie clonală, asupra ecologiei viţei de vie, a metodelor de cultură şi de protecţie fitosanitară, asupra celor privind producerea vinurilor specifice zonei, în primul rând a celor de tip Tămâioasă românească şi chiar şi asupra unor probleme de pomicultură.

În domeniul stabilirii sortimentului şi al ameliorării viţei de vie. Studiul soiurilor de viţe roditoare şi de portaltoi a constituit o problemă de bază a cercetărilor ştiinţifice încă din anul 1893. Această activitate a început pentru prima dată în ţara noastră la „Pepiniera Pietroasa”, unde a fost înfiinţată, în perioada 1893-1895, o colecţie care cuprindea, pe suprafaţa de 10 ha, un număr de 737 soiuri de struguri pentru vin şi masă, provenite de pe toate continentele, dar mai cu seamă din Europa. Cercetările au avut drept scop alegerea celor mai valoroase soiuri de viţă de vie pentru refacerea viilor distruse de invazia filoxerei şi au condus la stabilirea unor prime orientări asupra potenţialului lor tehnologic şi al modului de adaptare la condiţiile noastre de cultură.

În anul 1929 a fost înfiinţată la Pietroasa o plantaţie experimentală care cuprindea 24 de soiuri pentru vin (12 soiuri româneşti şi 12 soiuri străine), fiecare soi fiind reprezentat prin câte 750 de butuci altoiţi pe 10 portaltoi. Înfiinţată sub directa îndrumare a profesorului I.C. Teodorescu, această plantaţie experimentală a constituit baza studiilor efectuate ulterior în România şi a reprezentat modelul folosit în perioada următoare pentru crearea unor astfel de noi plantaţii.

În 1939, la Pietroasa a fost înfiinţată o nouă colecţie cu 15 soiuri de struguri pentru masă altoite pe 4 portaltoi, care a fost studiată până în anul 1964.

În 1993, la aniversarea celor 100 de ani de activitate, staţiunea dispunea de un câmp biologic în suprafaţă de 7 ha, ce cuprindea:

  • plantaţii comparative cu clone din soiurile Tămâioasă românească, Grasă de Cotnari, Băbească neagră, Busuioacă de Bohotin, Muscat de Hamburg, Muscat de Adda, Cinsaut şi altele, cuprinzând un număr de 210 elite clonale pe o suprafaţă de 2 ha;
  • un câmp de încercare cu un număr de 24 clone şi 34 hibrizi de perspectivă ce însumează 11 600 plante, în suprafaţă de 3,2 ha;
  • o plantaţie de concurs cu 74 soiuri noi şi clone omologate de struguri pentru masă, apirene şi pentru vin, în suprafaţă de 2,5 ha;
  • plantaţie de concurs în evidenţa C.S.I.O.S. cu soiuri noi şi elite de perspectivă, reprezentând creaţii proprii şi ale altor staţiuni, în suprafaţă de 0,8 ha;
  • un câmp de hibrizi obţinuţi din hibridările sexuate executate în anii 1969-1972, în scopul creării soiurilor apirene;
  • câmpul de hibrizi realizat de hibridările sexuate interspecifice din cadrul programului de creare a soiurilor rezistente cu un număr de 10 000 de plante, din care s-au selecţionat 29 elite de perspectivă, plantate în câmpul comparativ;
  • un câmp de hibrizi înfiinţat în perioada 1986-1991 prin executarea unor programe de hibridare, vizând obţinerea de soiuri noi pentru vinuri aromate.

Cercetările întreprinse până în anul 2010 au condus la omologarea unor clone şi soiuri noi, după cum urmează:

  • Grasă de Cotnari 4 Pt. (1975);
  • Băbească neagră 94 Pt.(1975);
  • Muscat de Hamburg 4 Pt. (1980);
  • Tămâioasă românească 36 Pt. (1982);
  • Tămâioasă românească 5 Pt. (1989);
  • Grasă de Cotnari 45 Pt. (1989);
  • Muscat de Adda 5 Pt. (1995);
  • Busuioacă de Bohotin 26 Pt. (2000);
  • Fetească neagră 10 Pt. (2009).

Activitatea de creare a soiurilor s-a concretizat cu omologarea următoarelor:

  • Otilia (1987);
  • Timpuriu de Pietroasa (1989);
  • Centenar Pietroasa (1991);
  • Istriţa (1995);
  • Alb aromat (1998).

În domeniul ecologie, agrotehnică viticolă şi agrochimie, primele cercetări întreprinse la Pietroasa s-au referit la pregătirea terenului înainte de plantare, înfiinţarea plantaţiilor viticole şi îngrijirea acestora până la intrarea pe rod, verificarea comportării viţelor altoite pe diferiţi portaltoi, conducerea şi tăierea viţei de vie. Au fost studiate şi rezolvate unele probelme legate de metodele de completare a golurilor în plantaţiile viticole, copcitul viţelor altoite, instalarea spalierului, lucrările solului, executarea operaţiilor în verde, refacerea viţelor afectate de secetă şi grindină.

O tematică amplă în domeniul tehnologiei de cultură a viţei de vie a fost abordată începând din anul 1957. În perioada 1961-1970, la Pietroasa a fost iniţiat un studiu de mare anvergură privind cultura viţei de vie în forme înalte.

Cercetările efectuate au produs o adevărată cotitură în practica viticolă şi au determinat introducerea unui nou concept în privinţa exploatării plantaţiilor, cel al viticulturii de tip intensiv. Rezultatele obţinute în baza acestor cercetări au arătat că sistemul de cultură a viţei de vie la distanţe mari şi forme înalte poate fi practicat cu efecte pozitive în condiţiile de climă şi sol specifice Centrului viticol Pietroasa.

Au fost stabilite soluţiile de realizare a formelor de conducere şi de tăiere a viţelor cu conducere pe tulpini.

Pentru plantaţiile cu distanţe mai mici, de 2 – 2,2 m între rânduri, a ieşit în evidenţă anatajul conducerii viţelor pe tulpini semiînalte (0,7 m), exprimat prin sporuri de producţie, îmbunătăţirea calităţii recoltei şi facilitarea executării lucrărilor fitotehnice.

Cercetările întreprinse în problema raţionalizării tăierilor în uscat prin folosirea cepilor roditori au demonstrat pretabilitatea la acest tip de tăiere a soiurilor Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Riesling italian şi Chasselas doré.

Tematica de cercetare a cuprins şi cercetări privind stabilirea agrotehnicii unor soiuri nou introduse în cultură: Perlette, Cardinal, Busuioacă de Bohotin, Burgund mare, etc. Ele s-au finalizat prin evidenţierea unor măsuri fitotehnice care pot fi folosite în cazul acestor soiuri, cu privire specială asupra formelor de conducere şi sistemelor de tăiere.

Un alt grup de experienţe a vizat operaţiile în verde speciale, executate la soiurile de struguri pentru masă, urmărindu-se în mod deosebit normarea încărcăturii de struguri pe butuc prin reducerea numărului de inflorescenţe sau a dimensiunilor acestora, cizelarea strugurilor, desfrunzirea parţială, precum şi operaţiile de plivit, ciupit şi cârnit.

Studierea sistemelor de întreţinere a solului din plantaţiile viticole prin folosirea îngrăşămintelor verzi, a înierbării de durată şi a erbicidării, a condus la concluzia că în ecoclimatele cu regim hidric deficitar, orice altă modalitate de întreţinere a solului în afară de ogor negru are repercusiuni negative asupra proceselor de creştere şi fructificare.

În domeniul protecţiei viţei de vie primele cercetări efectuate la Pietroasa au fost legate de combaterea filoxerei şi a manei. Mana viţei de vie a fost semnalată la sfârşitul secolului al XIX-lea (1887) în podgoria Dealu mare. Ciuperca Plasmopara viticola, identificată de G. Nicoleanu în viile din satul Policiori, comuna Scorţoasa, în apropierea Buzăului, s-a extins rapid, devenind boala cea mai păgubitoare a viţei de vie, în România. Ca urmare, în 1927, cu un an înaintea înfiinţării Institutului de Cercetări Agronomice al României, profesorul Traian Săvulescu a iniţiat la Pietroasa, pentru prima dată în ţară, studii sistematice asupra biologiei ciupercii şi avertizării tratamentelor de combatere.

În anul 1928 se înfiinţează primele 3 staţiuni de avertizare a manei la viţa de vie în România, printre careşi cea de pe lângă Via Experiementală Pietroasa.

Cercetările efectuate aici au stat la baza stabilirii metodei de avertizare a tratamentelor de prevenire a atacului de mană, iar după modelul acesteia au fost organizate ulterior, staţiuni de avertizare în principalele podgorii din ţară.

Din anul 1957, odată cu înfiinţarea Institutului de Cercetări Hortiviticole şi trecerea Staţiunii Pietroasa în subordinea acestuia, au fost întreprinse ample cercetări privind făinarea viţei de vie şi combaterea acesteia. S-au elaborat: metodica de avertizare şi măsurile de prevenire şi combatere, atât în Podgoria Dealu Mare, cât şi în celelalte podgorii ale ţării, unde boala provoacă pagube.

Pe măsura dotării cu aparatură şi mijloace de investigaţie adecvate, au fost elaborate cercetări privind combaterea clorozi, studiul nematozilor, studiul răspândirii bolilor provocate de virusuri şi micoplasme.

O preocupare importantă a fost şi studiul elementelor care să asigure o combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor viţei de vie.

În fiecare an se urmăreşte evoluţia bolilor şi dăunătorilor, corelată cu factorii ecologici, în scopul stabilirii momentelor optime de intervenţie pentru prevenirea şi combaterea acestora.

Au fost întreprinse cercetări privind noii dăunători şi agenţi patogeni semnalaţi la viţa de vie (cotarul cenuşiu – Peribatodes rhomboidaria, excorioza- Phomopsis viticola), elaborându-se tehnologii specifice de combatere.

În domeniul vinificaţiei şi al chimiei vinului, primele cercetări întreprinse la Pietroasa se referă la determinarea compoziţiei chimice a vinurilor obţinute din plantaţiile experimentale care erau înfiinţate în 1895 la Via Pietroasa: 29 de soiuri indigene şi o coleţie cu 737 soiuri vinifera, provenite din diferite ţări.

Gh. Nicoleanu se referă, în lucrarea „Introduction à l`ampelographie roumaine”, la însuşirile de compoziţie chimică a vinurilor din judeţul Buzău, stabilite pe baza analizelor făcute la Pietroasa de P. Rădulescu, chimist şi inspector viticol.

În plantaţia înfiinţată în anul 1928 cu 24 de soiuri, s-au iniţiat cercetări asupra vinurilor obţinute, rezultatele fiind publicate în lucrarea Viile experimentale din România (1943), realizată de I.C. Teodorescu, Gh. Constantinescu, S.S. Gogălniceanu, C.V. Oprea.

Cercetările privind potenţialul tehnologic al soiurilor urmărite la Pietroasa au condus la obţinerea unui volum mare de date, valorificate apoi prin Ampelografia României.

Condiţiile de lucru şi de cercetare în domeniul vinificaţiei s-au îmbunătăţit prin crearea la Pietroasa, în anul 1940, a unui centru de vinificare, dotat cu utilaj modern importat din Italia.

Cercetările de vinificaţie au fost urmărite într-un mod mai organizat începând din anul 1957, din momentul în care Via Pietroasa a devenit o unitate a Institutului de Cercetări Hortiviticole din Bucureşti.

Cercetările au avut ca rezultate:

  • cunoaşterea potenţialului tehnolgic al soiurilor, în vederea stabilirii sortimentului şi a direcţiilor de producţie pentru Centrul viticol Pietroasa şi pentru zona judeţului Buzău;
  • stabilirea tipurilor de vin, a momentului optim de recoltare a strugurilor şi a arealului delimitat pentru producerea acestora;
  • precizarea celor mai importante procedee tehnologice pentru etapa de vinificaţie primară în elaborarea diferitelor tipuri de vinuri;
  • stabilirea de soluţii pentru îmbunătăţirea liniilor tehnolgice de vinificare primară.

După anul 1972 au fost soluţionate aspectele:

  • stabilirea mijloacelor de vinificaţie primară, care determină îmbpgăţirea vinurilor aromate în compuşi volatili constituenţi ai aromei, în condiţiile utilizării cisternelor rotative metalice;
  • studiul potenţialului oenologic al soiului Tămâioasă românească, în vederea stabilirii arealului strict delimitat de producere a vinurilor cu denumire de origine;
  • cunoaşterea potenţialului tehnologic al clonelor nou-create de Grasă şi Tămâioasă românească, în vederea stabilirii arealului strict delimitat de produce a vinurilor cu denumire de origine;
  • stabilirea potenţialului oenologic şi a tehnologiei de obţinere a tipului de vin Busuioacă de Bohotin;
  • precizarea condiţiilor tehnologice pentru obţinerea vinurilor speciale-licoroase de tip oxidativ.

Segmentul de vinificaţie primară a fost îmbunătăţit după anul 2005, anul preluării unităţii de către Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, cu un procedeu de limpezire a mustului supus fermentaţiei, printr-o instalaţie de răcire şi un flotor (pentru deburbarea musturilor). Acestea au condus la ridicarea calităţii mustului supus ulterior fermentaţiei şi implicit, a calităţii vinurilor obţinute. De asemenea, enzimarea mustuielii  este aplicată constant, cu cele mai noi produse oenologice.

Cercetarea în domeniul pomiculturii. Încă din primii ani după înfiinţare, pepiniera Pietroasa a avut şi scopul de colecţionare şi studiere a „arborilor roditori care ar conveni bine regiunilor vecine” (Gh. Nicoleanu, 1898). În 1895, la Pietroasa exista o colecţie pomicolă care avea în componenţă 327 soiuri din 13 specii, între care predomina mărul (110 soiuri), părul (91 soiuri), prunul (26 soiuri), cireşul şi vişinul (22 soiuri), piersicul (39 soiuri) ş.a.

Dintre speciile încercate, piersicul şi migdalul au găsit condiţii mai apropiate de cerinţele lor.

Cercetările întreprinse pe aceste specii au relevat favorabilitatea deosebită a zonei pentru cultura acestora, eficienţa acestor culturi, posibilitatea sporirii veniturilor din cultura piersicului şi a migdalului, pentru care Pietroasa are o vocaţie ce nu se întâlneşte în multe alte areale ale ţării.

Activitatea de cercetare a S.C.D.V.V. Pietroasa a continuat în ultimii 15 ani cu derularea Programului ORIZONT 2000, după care, colectivul de cercetători a participat cu proiecte, la competiţiile naţionale. Astfel, s-au derulat la Programul AGRAL temele de cercetare următoare:

  • Sisteme de cultură a viţei de vie destinate obţinerii de vinuri cu denumire de origine controlată;
  • Tehnologie de refacere a viţei de vie afectate de stres termic şi hidric;
  • Evaluarea potenţialului pentru practicarea viticulturii ecologice.

În parteneriat cu Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău a fost derulat proiectul cu tema „Sistem integrat de diseminare a rezultatelor cercetării ştiinţifice din domeniul horticulturii”, finanţat de Banca Mondială, iar în parteneriat cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească, sub aceeaşi finanţare, s-a derulat proiectul „Optimizarea şi implementarea tehnologiei de cultură a soiurilor de vin Chardonnay şi Sauvignon în vederea obţinerii unor producţii de struguri de calitate superioară” .

La programul CEEX a fost derulat proiectul „Verificarea principiilor de viticultură ecologică în ecosisteme reprezentative pentru viticultura românească în vederea elaborării unei metodologii de acreditare”, în parteneriat cu Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, cu I.C.D.V.V. Valea Călugărească şi S.C.D.D.V. Odobeşti.

Proiectele au asigurat, în limita fondurilor, salariile cercetătorilor, sporirea bazei materiale a unităţii, prin achiziţionarea de echipamente precum şi acumularea unei baze de date privind vinurile cu denumire de origine controlată Pietroasa.

Totodată, au permis certificarea unei plantaţii ecologice cu soiul Fetească neagră înfiinţată la S.C.D.V.V. Pietroasa, ca şi diseminarea de informaţii prelucrate din experimentările efectuate, prin articolele publicate de cercetători, pe parcursul derulării proiectelor.