Se încarcă pagina ...

Bine ati venit!

Pietroasa intra în istorie, fără voia ei, acum 170 de ani: datorită tezaurului descoperit aici. Descoperitorii lui, cioplitori în piatră, lucrau în cariera de lângă Via Ardelenilor.

Locuitorii satului nu erau vestiţi numai prin meşteşugul dăltuirii pietrei. Erau, după mărturiile istoricilor, şi buni cultivatori ai viţei de vie, încă din neolitic.

Mult mai târziu, pe Moşia Pietroasa - Bădeni, secularizată în 1864 de la Mănăstirea Bradu, statul înfiinţa cea dintâi pepinieră a ţării, după pagubele produse de filoxeră. Aici existau şi vii, deja cunoscute, dar şi priceperea oamenilor locului în cultivarea viţei de vie. Era anul 1893.

Vreme de 115 ani această pepinieră a continuat să împodobească dealurile cu vii, să îmbunătăţească soiurile de viţă-de-vie, să creeze altele noi, să ascundă în pivniţă noi comori, de data asta în sticle.

Aceste comori au fost onorate şi recunoscute cu peste 120 de medalii obţinute la concursurile naţionale şi internaţionale, mai ales pentru vinurile dulci, unele aromate, pentru care Pietroasa are o vocaţie neîntrecută.

Vinurile de Pietroasa au lăsat mărturii sublime în Cartea de Onoare în care au scris, de-a lungul vremii, oameni de seamă. Din această Carte de Onoare se va scrie mult timp de aici înainte istorie. Este o impietate să omiţi pe vreunul dintre cei care au scris, ori să-i prezinţi într-o anumită ordine. Totuşi, printre cei care şi-au exprimat entuziasmul în urma unei vizite la Pietroasa, se numără oameni de stat, vinificatori de seamă, scriitori vestiţi, actori, poeţi, etc. Astfel, în 1968, Grigore Moisil a scris „Am iubit întotdeauna vinul bun, mintea limpede, inima caldă.

Pentru acest motiv m-am simţit bine la Pietroasa”. Nichita Stănescu ne învăţa, încă demult, cu ce motto să ne prezentăm vinul: „Aici, la Pietroasele, inima noastră de piatră s-a schimbat într-o inimă de inimă”. Ion Băieşu, Valeriu Bucuroiu, Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Impy Matheescu, Marcel Chirnoagă, prin consemnările lor, au ajutat la şlefuirea renumelui Pietroasa.

Este grea pentru Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti moştenirea unei istorii îndelungate ca aceea de la Pietroasa, fiindcă, la un „trecut mare”, se cere „mare viitor”! Dar a intuit deja de unde să înceapă şi a pus două cărămizi inteligent alese la reclădirea ei: plantaţii tinere şi asigurarea unei vinificaţii primare pe principii moderne. În curând va aduce studenţi care să ia de la capăt învăţământul viticol şi vinicol la Pietroasa.

În mileniul trei, calitatea vinurilor de Pietroasa se va scrie în alt registru: în competiţia acerbă între vinurile lumii, în regulile a ceea ce se cheamă acum, marketing.

În circuitul oenoturistic mondial atracţia comorilor se va prezenta în alţi termeni: mărturii istorice despre jumătatea pierdută a Tezaurului de la Pietroasa şi despre cercetările începute în 2005, la Luvru şi în Italia, prin metoda micro-PIXE de analiză a filonului de aur din care provine metalul cu care au fost modelate piesele. Noi provocări!

Indiferent de termenii, uneori complicaţi, cu care s-a definit unitatea: pepinieră, şcoală, staţiune, cercetare, dezvoltare, producţie, filială, etc., Pietroasa se va încăpăţâna să – şi simplifice apelativul şi va rămâne cu unul singur: Pietroasa! Ce contează cum o mai cheamă, Pietroasa e Pietroasa!?!

În urma descoperiri tezaurului, locuitorii nu găsiseră o pasăre care să le facă zilnic un ou de aur, dar găsiseră, totuşi, o comoară: prin vremuri mai bune sau mai grele, într-o cochilie din calcarele de pe Istriţa, se cristaliza o perlă. Şi perla se numea PIETROASA.

Film de prezentare